IT poetry
Does this title ring a bell?
I’m wondering if you care
If you’re sitting on your chair
Playing on your smarter cell
Please keep reading if you dare
And don’t worry about the spell
This is only, just a shell
And it’s floating in the air
Is this gibberish for you?
Coding is your main asset
Poetry is something blue
And is something you can’t get
Actually, it’s just a view
That is crawling on the net.
Poezie gazetarului roman
Maestre, a imbatranit condeiu-ti greu
Ce asternea adesea cuvant de Dumnezeu
A-ncremenit pe masa prea plina de uitare
Ce-odata nu demult ne lumina in zare
Ce sa-ntamplat maestre de ce nu ne mai spui
Cuvinte ce inalta faptura orisicui
Te-am asteptata in prag sa iti urmez cuvantul
Dar n-ai venit acasa si mi s-a-ntristat gandul
Te caut acum-aievea pe unde nici nu crezi
Intro padure adanca prin ramurile verzi
Sau intro pestera ascunsa ferita de priviri
Si regasesc acolo multime de amintiri
Cuvantul tau maestre incerc sa-l regasesc
A vremurilor fire sa pot sa dojenesc
Caci de-ar ajunge acolo-ntre misei
Cata-vor iarasi calea pastorilor de miei
Vino maestre langa noi de te-aseaza
Si lasa slova-ti lina ce Domnului vegheaza
Sa curga peste noi asemenea luminii
Ce izvoraste pururi din dragostea iubirii
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Inspirat de Andrei Şaguna – Îndatorire
De când mă ştiu şi mă amintesc
Pot mărturisi cu frunte senină
Că viata usoară eu nu o cunosc
Ci numai sarcini grele de rutină
De griji cu lupte morale cu orgolii
În interiorul Bisericii şi al şcolii
Şi aşa nu sunt răsfăţat de ursită
Ci pot zice că aceasta-mi este destinat
De a mânca pâinea trudită
Va să zică încununat
De a purta sarcini
Şi iarăşi sarcini
Adeseori se întâmplă
Ca mulţi să vină să se plângă
Asupra sarcinei ce venitu-le-a din rânduială
În urma diregătoriei lor ce-i deleagă
Şi unii abdică chemării lor
Ca să scape poverilor
Eu altmintrelea judec iacă
Despre sarcinile care mă întâmpină
În diregătoria mea, şi adică
Câte sarcini am, atâtea bucurii mă-mână
Şi cu cât vreo sarcină este mai grea
Cu atâta mai mare este şi activitatea mea
Eu nu mă sparii de nici o sarcină
Căci ştiu chemarea şi poziţia mea
Şi lui Dumnezeu mă închină
Puteri trebuincioase ca să-mi dea
Spre portarea sarcinilor grele
Să corespund aşteptării obşteşti şi poziţiei mele
versificarea Dan Bârsan
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Alesul
De ce-ti bati joc de fiul meu,
Alesule, tu nu stii oare
Ca sunt crestin si ca ma doare
De ce nu sti ca-mi este greu?
Suflet ca tine sunt si eu,
Si-mi place să trăiesc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu stramosi ca tine,
Si-ar plange neamul dupa mine,
Si-ar plange intaii statatori,
Si-ar plange Tatal mult de tot
Căci ne-a zidit prin secole,
Indura-te de el, alesule,
Si ajuta-mă, ca nu mai pot!…
Asa plangea un biet popor
In tara ce-l asuprea să-l rupa
Si l-a eliberat alesul dupa
Ce l-a vandut strainilor!
A incercat să-l mai invie
Sufland cuvinte goale-n vant,
Dar sa risipit în simtamânt
Si-a adormit pentru vecie!…
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum alesule,
Ci du-te-n tara-acum si zi-le
Urmasilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să-i ocrotesti cu bunatate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de-nstrainati ar fi in ea
Dan Bârsan adaptare dupa “Gandacelul” de Elena Farago
Dan Bârsan 