Boul înstruțat
În dezbaterea publică se aduc în discuție adesea valorile noastre autentice, tradiția noastră moștenită și desigur, obiceiurile pe care noi, românii, le avem și pe care unii le onorează iar alții le desconsideră. Pentru cei care ne hulesc sau care probabil au alte valori morale și spirituale decât avem noi, românii, aș vrea să fac câteva precizări.
La remarca acestora că “vezi, Doamne”, tradiția nu ar fi decât o iluzie a permanenței noastre peste timp și spațiu pe aceste meleaguri, vreau să le răspund astfel: Până nu guști din vinul învechit nu ai cum să-i cunoști savoarea. Da, tradiția vine din vechime dar ea reprezintă suma valorilor noastre și nicidecum a defectelor. Celor care susțin că obiceiurile noastre sunt, în fapt, niște tradiții pe cont propriu care nu mai au nici o relevanță în contextul actual, aș vrea să le replic următoarele: Obiceiurile populare și tradiția nu reprezintă altceva decât viaţa Bisericii în Duhul Sfânt. Biserica văzută ca sumă a noastră a tuturor care ne mai numim români și cărora nu le este rușine să afirme acest lucru, oriunde s-ar afla.
Pentru noi, tradiția reprezintă un reper la care să ne racordăm, un punct fix la care să aspirăm. Pentru cei desprinși de turmă însă, tradiția este asimilată unei închisori, fără a realiza faptul că ei înșiși promovează la rândul lor, prin prisma noilor curente de gândire la care aderă, o altă cultură. Probabil mai pragmatică, mai materialistă sau mai libertină. Conștienți sau nu de acest lucru, promotorii noilor curente încearcă din răsputeri să-și creeze o identitate și o tradiție proprie distinctivă de a celorlalți.
În realitate, tradiţia ne caracterizează pe noi, pe părinții noștri și pe cei trecuți la cele veșnice. Păstrând tradiția nu înseamnă că suntem învechiți sau demodați. În tradiția noastră creștin ortodoxă, așa învechită cum o caracterizează unii, nu viii sunt morţi, ci morţii sunt vii și trăiesc în continuare în inimile noastre.
Dan Bârsan 